sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Acrostih 3

De-a luna nebuna
(Acrostih)


       Nebun am fost. Nimica de-atunci nu s-a schimbat; 
     Oua pasărea minții — ce ritm precipitat! — 
     Idei necenzurate în cuib înflăcărat... 
     Eroarea-i evidentă: sistemu-i blestemat! 
     Mâine zburase-aiurea, venea din față ieri 
     Blestem de-a baba-oarba. De ai, de ce să ceri? 
     Rugina trece-n albul argintului din viață 
     Iar n-am aproape clipa. 
     E preambul la vremea când sufletul îngheață.   
                                                                                                  Dan Sorin Manea

2 comentarii: